treclet, -ă
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Etimologie: (slavonă veche: трьклѧтъ, bulg. триклет, rus. треклятый)
Etimologie: (slavonă veche: трьклѧтъ, bulg. триклет, rus. треклятый)
1. blestemat de trei ori; afurisit.
2. (var.) (înv.) trecleat, (înv.) treclit, (înv.) triclet.